Omagial: Divinul Feminin - Sensuri

Astazi vom discuta de al doilea spatiu temporal in evolutia Divinul Feminin. Dupa ce Iosia-Rege a incercat si a reusit sa distruga viziunia unui Divin Feminin au trebuit 10-12 secole de cautari pentru o formulare lui in felul in care nu va constitui o amenintare la adresa celuia care este Unul. Intre timp Yahve intr-o uniune cu Fiul si Sfantul Duh formeaza o divinitate pentru o noua revelatie. Revelatia Fiului uneste umanitatea cu divinitatea printr-un nou juramant pentru timpuri nesfarsite pana la reintoarcere si cei 1000 de ani intr-un nou Ierusalim. Divinul Feminin pentru cei "noi" imbratiseaza spiritul fara prihana a Doamnei Mama-Fiului. Cei "vechi" i-si cauta mai departe Unsul intr-o alta revelatie. Plata neputintei de a intelege si a se intelege intre ei, intrerupe Prezenta Lui in vechiul Ierusalim si privirea lui nu va mai fi indreptata spre Sion pentru secolele care au trecut.



Şehina (Shehina) este femininul derivat din verbul şohen (locuieste-dwelling-shochen) si care reprezinta prezenta Domnului in Templu (Mişcan-Mishkan) de la Ierusalim. Ipostaza prezentei lui Yahve in Templu la Ierusalim reprezinta succesul omeniri si buna intelegere intre oameni si divinitate. Exact aici incepe misticismul Kabalist care interpreteaza Prezentea. Istoric si traditional vorbind, Templul din Ierusalim continea cele 10 table ale juramantului. in arca pazita de cei doi Herubim. Arca Juramantului se afla in Kodesh Hakodashim adica locul cel mai sfant dintre sfinte. Asa cum am spus Şehina este ipostaza feminina a Divinitati parte din ipostaza masculina, Yahve. Impreunarea lor spirituala este de fapt idealul religios despre care vorbim. Mistica Ebraica a ajuns la sinteza ei suprema in cartea Zoharului (Stralucire) care interpreteaza ezoteric si mistic Vechiul Testament. Aceasta carte care este considerata sfanta pentru multi, Evrei si Crestini (care nu sunt totusi majoritari) descrie universul uman prin ipostazele de parte feminina si de parte masculina. Unirea partilor (iehud) este cea carea creaza armonia, si fara de ea nu poate fi vorba de fericirea si implinirea colectiva si individuala. Pentru a intelege mai mult si mai bine va propun o scurta lecturare a doi invatati de mare prestanta. Primul, este mare teolog Crestin Ortodox Grigore Palamas (Călugăr din Muntele Athos iar apoi Arhiepiscop de Tesalonic), din punct de vedere academic vi-l propun pe Profesorul evreu de origine Romana Moshe Idel, dupa parerea mea (si a majoritatii) este cel mai bun dintre cei mai buni. Din fericire cred ca toate lucrarile lui Idel au fostr traduse si in limba Romana.

Şehina este consoarta spirituala a lui Yahve, ea reprezinta balanta nercesara intre feminitate si masculinitate, adica universul in care traim. Lipsa unei jumatati, este o lipsa primordiala si cautarea unificari face parte din sufletul si necesitatea fiecaruia din noi. Asa cum teoriile kabaliste sustin, exista in fiecare din noi cei de parte barbateasca dorinta de intregire prin atractia parti de care Yahve ne-a lipsit in negura inceputurilor, acea coasta daruita Evei. Coasta transformata in Eva doreste reintregirea in corpul comun, ca si Adam, Eva are nevoie de trupul si sufletul unificat.

In formarea mea intelectuala, Şehina a insemnat intodeuna partea din divinitate care are grija de iertarea si mila pentru pacatele mele care iarta greselile si frustrarile intru’ gloria Lui. Mai pe seara voi continua putin cu Patai si voi prezenta putin din Cartea Zoharului. De maine vom vorbi de femeii mult mai "fizice", dar nu mai putin spirituale.

P.S. Exista in Romania o fundatie care se ocupa de Cabala. Va anunt ca este apa de ploaie pusa pe facerea unor banuti nemeritati. Pacat de bani si de timp. Luati o carte a lui Idel, este suficient.

Omagial: Divinul Feminin

Primele zile ale lunii Martie sunt dedicate in general femeilor din viata noastra. Personal sunt suporter invederat al acestei jumatati (+) ai omeniri, plin de admiratie si respect pentru creatorele de viata si sens. Am hotarat sa-mi recapitulez putin amintirile si sa extrag din ele toate personajele feminine pe care le pot impartasi si care mi-au influentat si facilitat formarea intelectuala. In postarea premergatoare am enumerat personajele despre care vreau sa scriu, astazi voi incepe. Metodica va fi urmatoarea pe blogul acesta voi discuta despre personaj, pe Bibliophyle despre "opera personajului".

O mica atentionare, deoarece sunt "at the and of the day" un autor de limba Engleza mi-am facut un blog in aceasta limba in care voi publica o parte din lucrarile mele academice-universitare, sa nu spuna lumea ca in Romania nu se face "research". Cei care doresc si vor sa-si imbunatateasca putin cunostintele, cel putin de limba Engleza sunt invitati. Numele blogului este bineinteles Theophyle English Blog . Deoarece o mare parte din studentii mei si in general cititorii mei nu sunt cea ce numim "Native English" articolele sunt scrise deooste intr-o limba destul de simpla si clara.

Asa cum am spus ieri si cum arata titlul ma voi ocupa de personajul feminin care poate fi numit "Divinul Feminin". Partea feminina a Divinitati in Biblia Ebraica numita si Vechiul Testament este destul de minora, dar exista daca stim sa o cautam. Divinul Feminin in antichitatea veche este nu numai prezent, este aproape majoritar. Zeitatea mama dadatoare de viata, fertilitate, frumusete si intelepciune este motivul preponderent in mitologiile Sumeriene, Amorite, Asiriene, Egiptene, Hitite, Feniciene si Cananite. Cunoastem si recunoastem astazi mai mult ca oricand ca revelatia Mosaica este desfasurata intr-un décor mitic Babilonian si Egiptean. Nici nu se putea altfel caracterul "Moise" a fost Egiptean si caracterele "Abrahamice" au fost de origina Babiloniana (probabila Amorita). Chiar daca suntem oameni religiosi 100% si acceptam revelatia Divina, nu putem sa ne sustragem povestirii. Povestea, Eposul este Babilonian cu sincretisme Egiptene. In povestea Faceri (Geneza) aflam in Geneza 1:27 "Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.”asta inseamna un singur lucru credeau cei din vechime, inseamna ca Dumnezeu are si parte Femeiasca. Metafora partilor feminine-masculine era extrem de greu explicabila celor din vechime, asta nu inseamna ca nu ei nu au crezut in ea. Redau aici numai cateva locuri in care o puteti gasi 1 Imparati 15:13; 2Imparati 21:7; 2 Cronicile sau Paralipomena 15:16. Exista si exista mult, suprimata si cateodata hulita, dar cum se zice, iubita si acceptata de popor. Subiectul din punct de vedere teologic este scos la iveala in doua epoci diferite, prima la inceputuri din secolele 12 si pana in secolul 7 i.Hr, si a doua oara intre secolele 9-13 d. Hr. Prima imagine a fost suprimata (violent) in timpul "Revolutiei Deuteronomice" ale regelui Iosia (Josiah saur Yoshiyahu c. 649-609 i.Hr.). Cea de a doua "aparitie" dainuieste pana in zilele noaste in Kabala Ebraica si Cabala Crestina. Prima "Doamna" Consoarta a lui YHVE (YHWE, Iehova), se numea Aşera (Asherah) probabil derivatie etimologica de la vecinii Babilonieni si Cananiti de la Asratu, Asirtu, Ashtoret sau grecizat Astarte si pana in zilele noastre numele Ebraic al Doamnei Radulescu (Estera).

Bineinteles in veacurile precedente nimeni nu indraznea sa discute despre blasfemi de felul acesta. Deoarece Kabala este o disciplina profund esoterica si descifrata de foarte putini (nu cred ca Madona se afla printre cei putini), consoarta divina nu a avut probleme nici cu credinta, nici cu credinciosi si nici cu clerul. Dupa cel de al doilea razboi mondial, un fel de compatriot de al nostru nascut la Cluj pe numele lui Ervin György Patai, devenit mai tarziu Raphael Patai, respectat si proeminent etnolog si antropolog publica intr-un jurnal obscur pe numele lui "Mult és jövő (cred ca este vorba de Trecut si Viitor) o teza pe care o va relua in doua carti care au devenit antologice. Prima publicata in 1947 “Man and Temple in Ancient Jewish Myth and Ritual” (Omul si Templul in Ritual si in Mitul Iudaic) si a doua publicata in 1967 si republicata intr-o a treia editie in 1990 pe numele "The Hebrew Goddess" (Zeitele Evreilor"). Patai nu avea nici o treaba cu teologia si nici cu istoria omul a fost antropolog, asa cum Darwin nu o avea nici cu istoria si nici cu teologia fiind zoolog si biolog. Totusi implicatiile teoriilor si lui Darwin si lui Patai au fost destul de teologice sa zice. Cartea lui Patai va fi recenzata de mine mai pe seara si postata pe Bibliopyle.

Ce zice Patai, pai ce am scris eu. Evreii au considerat-o pe Aşera (Asherah) drept consoarta lui Yahve, adica Dumnezeu. Colac peste pupaza intr-o sapatura arheologica langa orasul Hebron, 14 Km sud de Ierusalim supranumit de credinciosi si orasul Parintilor (acolo sunt ingropati Patriarhi Abraham si Sara) se descopera intr-un mormant princiar evreiesc o inscriptie pe care eu o traduc cam asa: "Uri(ahu) printul este proprietarul acestor vorbe: Uriahu a fost binecuvantat de Dumnezeu (Yahve) sa-si invinga dusmani si a fost salvat de consoarta Domnului, Aşera" in pozele de mai jos aveti interesanta pictograma a maini divine si inscriptia tradusa de mine in romaneste.

Dupa cativa ani se descopera intr-o alta sapatura arheologica o inscriptie care include o alta pictograma cu mult mai impresionanta si cu acelasi fel de inscriptionare "Dumnezeu si consoarta sa". Ambele descoperiri si multe altele ulterioare au zdruncinat serios cateva teori, din nefericire putin cunoscute si putin dezbatute de stimati mei colegi din universitatile Romanesti. Pentru mine Aşera, este acea divinitate feminina pe care intodeauna am simtit-o si am venerat. Intr-o postare ulterioara vom discuta de Şehina. Puteti trece mai pe seara pe Bibliophyle pentru a citi mai mult despre amicul Patai si Zeitele Ebraice.

Ignoranta: De fapt nu este 666 ci 616

Deobste nu am aptitudini de contrazicere cu opiniile si interpretarea religioasa care nu sunt academice, nici macar nu cele complet dezaxate. Fac o exceptie astazi. Nu o fac pentru ca ma deranjeaza atitudinea unor membri ai clerului romanesc si nici a unor credinciosi derutati, ci pentru ca prezentarea faptica nu este corecta. Interpretativ o voi face intr-o recenzie viitoarea a Cartii Apocalipsei din Noul Testament.

Numarul mentionat in originalul carti a fost 616 si nu 666. Sf. Irineu a avertizat si a elaborat despre acest numar, a atentionat si despre continutul interpretativ si posibilile drumuri gresite pe care o pot lua credinciosi neinitiati, vezi "Impotriva Ereziilor" (Against Heresies, Irenæus, Book 5, chapter 30, paragraph 3)

In general majoritatea cercetatorilor sunt de parere ca numarul este o reprezentare numerologoica a imparatului Roman Nero. Cei care detin parerea ca numarul in carte a fost 616 sustin o reprezentare numerologica a Imparatul Caligula, ambi suficient de nebuni pentru a fi caracterizati drept "bestii".

In 2005, savantii universitati din Oxford au reusit sa analizeze utilizand tehnica de ultima generatie un fragment din Cartii Apocalipsei (Book of Revelation) din situl egiptean Oxyrhynchus (papirusuri 115 si 115b), si SURPRIZA (pentru mine, nu prea), Sf. Irineu a avut dreptate, nu este vorba de 666 (chi, xi, stigma) ci de 616 (chi, iota, stigma, adica, hexakosiai deka hex). Fragmentele au fost datate in cel de al doilea secol d.Hr, adica cel mai vechi fragment existent din Noul Testament.


In poza acestui fragment, pe care eu o public mai sus se vede clar in chenarul galben, cele afirmate de mine anterior. In cateva zile voi publica pe Bibliophyle's Blog o recenzie completa a Cartii Apocalipsei, pana atunci doua lucruri mai am de spus. Rusine politicienilor inculti si oportunisti si mila pentru pastorii si pentru turma manipulatilor.

P.S. BOR este printre bisericele Crestine care nu dau citire Cartii Apocalipsei in timpul slujbelor religioase (si pe dreptate), si putem fi mandri si pentru pozitia clara si fara dubiu pe care au avut-o in aceasta chestiune.

PPS. Sunt absolut impotriva pasapoartelor Biometrice bazate pe cip compuertizat, din cu totul alte motive, dar care nu au nici o legatura cu religia si teologia Crestina.