Locaşuri Divine / 3 – De la Mastaba la Piramida (1)

O postare despre piramide in general, sau cele Egiptene in particular este aproape plictisitore si nici prea ultila. Putini oameni nu au auzit cel putin de piramidele Egiptene. Majoritatea considera ca au informatiile suficiente, asa ca un articol mai mult sau unul mai putin nu conteaza, si totusi… Totusi fascinatia pe care aceste structuri gigantice ne inspira, miturile si legendels care s-au creat, speculatiile mai mult sau mai putin rationale, si in special antichitatea lor ne provoaca la inca cateva cuvinte, un fel de sinteza daca doriti.
Piramidele Egiptene sunt in primul rand "memoriale" ale unor lideri absoluti care s-au crezut si au fost considerati zeitati.


Articolul integral  poate fi citit pe PoliteiaWorld

Biblioteci Antice / 5 - Bibloteca din Alexandria - 1

Cu trecerea miilor de ani Biblioteca din Alexandria a devenit o legenda. Stim ca aceasta biblioteca a existat. Stim ca era foarte mare si cuprindea mii de manuscrise, dar nu prea stim cand si cine a construit-o si nici nu prea stim cine a distrus-o. Alternativele nu sunt atat de multe in ceea ce priveste constructia, sunt insa mult mai numeroase in ceea ce priveste distrugerea ei. Diferite parti partizane au acuzat distrugerea ei de inamicii politici, alte parti partizane au sustinut construirea si inbogatirea ei cu miile de volume din toata lumea, bineinteles adevarul este ca intodeauna la mijloc. Din punct de vedere istoric aceasta biblioteca a fost amintita intr-o apocrifa biblica cunoscuta sub numele "Epistola lui Aristeas".

Muzica Sacra – India - 2-3 / Muzica Carnatica

In speranta ca am reusit sa va mentin interesati de muzica indiana, in postarea curenta am sa incerc o concluzie legata de muzica din sudul Indiei, adica Muzica Carnatica. Muzica Carnatica a fost creata in primul rand pentru recitarea imnurilor Vedice (vezi postarea referitoara la religiile Hinduse). Acesta functie impune in primul rand o compozitie vocala, intrumentele atunci cind erau folosite erau un fel de "décor acustic" la recitarea versurilor Vedice, acest mod vocalo-instrumental se numeste gāyaki si a fost mostenit de multe poopare inclusiv Grecii in recitalurile Delfice in cinstea zeului Apolo. Muzica instrumentala se bazeaza pe doua elemente, primul denumit rāga care este de fapt o melodie extrem de simpla si uneori monotona si tāla un ritm care dadea posibilitatea coralului sa ajunga la anumite puncte de referinta (un fel de apogeu muzical) in care se putea recita spusele lui Shiva. Astazi aceasta muzica Carnatica este susinuta de autori ilustri care au reusit sa compuna adevarate piese sinfonice bazanduse numai pe aceste doua modalitati de compozitie.


Elementele compozitiei Carnatice sunt: Śruti, Swara, Raga, Tala. Despre Śruti, Swara am vorbit in postarea anterioara si Raga, Tala au fost amintite mai sus. Un element important in religia Sanātana Dharma este yogi adica experienta de unificare cu divinitatea care duce la un "extaz" marcat de o improvizatie muzicala numita Manodharma sangeetham sau kalpana sangeetham (intr-o traducere aproximativa muzica imaginatiei sau muzica fantasmei).

Compozitia Carnatica este extrem de empirica si necesita o colaborare optimala intre autor si interpret. Interpretul trebuie sa-l intelega pe autor pentru a reda ceeace autorul a dorit. In muzica occidentala dirijorul este cel care trebuie sa inteleaga sensul compozitie si sa-si impuna stilul, in muzica Carnatica fiecare dintre interpreti trebuie sa fie dirijorul propriu.

La fel ca in muzica occidentala, muzica Carnatica a dat genii de genul lui Mozart sau Bach. Am hotarat sa le mentionez numele lor numai pentru cultura generala a cititorului acestor randuri. "Mozart-ul Carnatic" este considerat Purandara Dasa (1480 - 1564), dupa cum vedeti el a trait mult mai mult decat Mozartul occidental si in cei 84 de ani cat a trait compus mai mult de 450000 (patru sute cinzeci de mii) de piese muzicale. "Bach-ul Carnatic" a fost probabil Muthuswami Dikshitar, (1776 – 1827) acompus intre 400 si 500 de compozitii, in mare parte considerate capodopere muzicale.

Pana aici muzica Carnatica. Trebuie sa mentionez, ca din nefericire postarile muzicale nu au avut succesul scontat si nu au starnit aproape interesul vizitatorilor. Cred ca dupa ce voi termina postarile muzicii Indiene, am sa fac o pauza in postarile muzicale la care am sa revin (poate) in alte circumstante. Nu pot si nu vreau sa fac short-cuts adica scurtaturi in acest superb material. Poate la iarna lumea va fi mai capabila de a citi lucruri mai complicate, acuma primavara si ne cautam lucruri mai usoare si mai facile.
Linkuri de muzica Carnatica la cei interesati.

Cei Vechi – 1 / Samaritenii

Samaritenii sunt poate unul din cele mai oropsite popare dintre toate cele care au supravietuit in istoria omenirii. Au ramas pana astazi cateva sute, poate 7-8 sute de oameni. Traiesc in doua grupuri mici una in Holon langa orasul Tel-Aviv in Israel si o alta langa fostul lor Templul in orasul Shchem/Nablus pe teritoriul Palestinian. Se intunesc o data pe an cand sarbatoresc Pastele pe terenul dezolant plin de ruine, teren care o data a fost templul lor. Al doile presedinte al Israelului istoric si mare intelectual a luat o hotarare curajoasa si insfarsit dupa 2300 de ani le-a dat casa si masa langa poporul lui Israel, popor in care atat de mult au vrut fie primiti si sa faca parte din el. Asupriti de evrei in vechime pentru ca asa scrie in Biblia Evreiasca si Vechiul Testament :

3 Regilor (2 Kings) 17:29 - Dar neamurile şi-au făcut fiecare dumnezeii săi în cetăţile pe cari le locuiau, şi i-au aşezat în templele idoleşti din înălţimile zidite de Samariteni.
3 Regilor (2 Kings) 17:30 - Oamenii din Babilon au făcut pe Sucot-Benot, oamenii din Cut au făcut pe Nergal, cei din Hamat au făcut pe Aşima, cei din Ava au făcut pe Nibhaz şi Tartac; cei din Sefarvaim îşi ardeau copiii în foc în cinstea lui Adramelec şi Anamelec, dumnezeii din Sefarvaim.

Au fost si asupriti si nebotezati in credinta lui Iisus, pentru ca acesta a ordonat:

Matei 10:5 - Aceştia sînt cei doisprezece, pe cari i-a trimes Isus, după ce le-a dat învăţăturile următoare: Să nu mergeţi pe calea păgînilor şi să nu intraţi în vreo cetate a Samaritenilor;

Adevarat sau nu asa a fost scris. In timpul lui Iisus traiau in regiunea Samariei, patria lor istorica aproape un milion de Samariteni. Vremurile i-au decimat de nenumarte ori de atunci si pana in zilele noastre, bineinteles si oameni nu au fost mai buni. Nici Crestinii Bizantini, nici Arabii nici Catolicii Cruciati si in nici un caz Imperiul Otoman nu prea le-au aratat mila si compasiune. Restul in procesul de disparitie cade pe umeri lor. Pana in ultimi ani au refuzat sa se castoreasca in afara religiei lor, religie in care convertirea nu este posibila. Au ramas in istorie cinci familii (clanuri) una din ele s-a stins la inceputul secolului 20, si au ramas numai 4 astazi: Cohen, Tsedakah, Danfi and Marhib. Cine au fost acest oameni si de ce atat de multa animozitate intre ei, Evreii si Crestinii. Cu evreii povestea este mai lunga, cu Crestinii lucrurile sunt mai simple si sunt inregistrate in Noul Testament:

Luca 9:51- Cînd s'a apropiat vremea în care avea să fie luat în cer, Isus Şi-a îndreptat faţa hotărît să meargă la Ierusalim.
Luca 9:52 - A trimes înainte nişte soli, cari s'au dus şi au intrat într'un sat al Samaritenilor, ca să-i pregătească un loc de găzduit.
Luca 9:53 - Dar ei nu L-au primit, pentrucă Isus Se îndrepta să meargă spre Ierusalim.
Poveste Samaritenilor incepe in anul 721 i.Hr cand Saragon al-II-lea regele Asirienilor cucereste regatul Israel (nordinc) si trimite in Exilul Babilonian cele 10 triburi israelite. Faptic au fost exilati o mica parte: mestesugarii, nobilimea si capeteniile militare, scribii si toti cei ce stiiau sa scrie si sa citeasca (intelectualitate). Poporenii au ramas pe loc cultivand pamantul pentru a plati birurile. S-au alaturat populatii din alte parti ale imperiului pentru distrugerea nationalitati ebraice. Regatul de Nord niciodata nu a fost atat de devotat centrului religios si templului din Ierusalim aflat in Iudea, regatul de sud. Asimilarea a fost facila. Noi "emigranti" s-au integrat si au adoptat religia israelita. Populatia formata in aceasta regiune (a Samariei) a devenit mai tarziu ceeace istoria a denumit Samariteni. Samaria (ebr. Shomron) pentru evrei ei se numesc Shomronim (adica din Samaria). Etimologia pe care o dau ei acestui cuvant este diferita, ei se numesc Shomronim insa ei se folosesc de etimologia (ebr. shomer = paznic) adica Shomronim "Paznicii Traditiei." Cand sau intors evreii din Diaspora, incepand din anul 538 pana in anul 515 i.Hr cand au reconstruit templul din Ierusalim, ambele populatii nu s-au vazut prea bine reciproc, fiecare atribuindu-si primatul religios. In sfarsit pe timpul lui Ezra schisma religioasa a devenit ireconciliabila ei "devenind" Cutim (Kuthim) adica populatia Baibiloniana originara din regiunea Kuth in Babilonia. Samariteni si-au construit Templul pe Muntele Grizim langa Shchem si Evreii si-au reconstruit templul lor in Ierusalim. Dupa ce Alexandru Macedon a ocupat teritorilul Iudeii si a crutat Ierusalimul Samariteni s-au rasculat trecand de partea Persilor, bineinteles Macedon le-a dat o bataie "sora cu moarte". Dupa aceasta infrangere Samariteni au devenit cei mai buni aliati ai grecilor impotriva evreilor. Regunea Samariei a devenit o regiune mixta impartita intre greci (Sebastia) si samariteni (Samaria-grizim). Dupa rascoala macabeilor si infrangerea grecilor, razbunarea a fost amara. Regele macabeu (Hasmonai) Yohanan Girhan ( Ioan Ghirhan- John Hyrcanus) a distrus templul Samritan si in anul 129 i.Hr. si a devastat Samaria. Aceasta a fost istoria lor.

Situatia curenta - Astazi mai traiesc cele 4 familii (Clanuri) pe care le-am amintit: (1) Tsedaka reprezinta descendenta tribului Menase; (2) Marhiv reprezinta descendenta tribului Efraim (3) Danfi reprezinta o alta descendenta tribului Efarim; (4) Cohen reprezinta descendenta lineiei preotesti din tribul lui Levi. Asa cum am spus 2 comunitati una extrem de mica in Shchem si una majoritara langa Tel Aviv, maximum 600 de persoane. In ultimul timp Marele Preot Samartitean a permis cateva casatorii intre barbati Samariteni cu femei evreice pentru a reface rezervorul genetic al familiilor ramase. Totii Samaritenii sunt astzi cetateni Israelieni, pastrandu-si traditiile si religia.

Limbile vorbite de ei sunt Ebraica si Araba Samariteana. Limba sacra este Ebraica pre-exilica scrisa intr-un alfabet diferit de cel ebraic (patrat-aramaic) care este numit alfabet samaritean (liniar-fenician-aramaic)

Despre cartile lor sfinte vom discuta in postarea de pe Bibliophyle. O alta postare va fi prima pe noul blog Paleografia in care vom analiza cel mai vechi fragment biblic existent "Papirusul Samaritean"