O istorie a Rusofilismului in Romania - Primul spion rus in Tarile Romanesti

Manuc - Partea I
Manuc Bey (Emanuel Mârzaian) (1769 - 1817) a fost un negustor, spion şi diplomat armean, proprietar de han de la începutul secolului XIX-lea. Emanuel (Manuc) Mârzaian s-a născut în anul 1769 în oraşul Rusciuc (astăzi oraşul Ruse din Bulgaria). Era fiul negustorului de grâne Martiros Mârzaian, originar din satul Karpi din Armenia, regiunea Araratului. Acesta a fost jefuit de averea sa de către persani şi a colindat apoi Turcia, aşezându-se , pe la jumatatea secolului al XVII-lea la Burgas şi în cele din urmă în cetatea Rusciuc, unde s-a însurat cu fata bogatului negustor armean Hanum-Oglu (nume turcizat). Moartea timpurie a tatălui său l-a facut pe Manuc să ia în propriile mâini afacerile de familie. El a făcut multe drumuri la Constantinopol, reuşind să acumuleze o avere considerabilă şi se zvonea la timpul său că ar fi cel mai bogat om din Balcani. Deşi vremurile din oraş nu erau prielnice pentru afaceri, Manuc s-a prezentat personal guvernatorului şi i-a oferit o sumă mare de bani, angajându-se să-i fie vistiernic lui Tersenicli-Oglu, în cazul în care i s-ar garanta libertatea schimbului de produse.

Cititi si comentati articolul pe portalul PoliteiaWorld

O istorie a Rusofilismului in Romania - Tratatul de la Bucureşti (1812)

Pacea de la Bucureşti din 1812 a fost un tratat de pace semnat in mai 1812, între Imperiul Rus şi Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 – 1812.
Războiul ruso-turc din 1806-1812 (vezi postarea anterioara) a izbucnit in octombrie, ţarul Alexandru I ordonând trupelor sale să traverseze Nistrul şi să ocupe Ţările Române. Cei mai importanţi factori de influenţare a războiului din 1806-1812 au fost jocurile de interese dintre Prusia, Franţa şi Imperiul Habsburgic. La începutul ostilităţilor, toţi ambasadorii ruşi din capitalele europene au fost instruiţi să declare că Imperiul Rus nu avea "nici cea mai mică intenţie să cucerească ceva de la Turcia", urmărind doar "prevenirea intenţiei lui Bonaparte, clar exprimate de ambasadorul său la Constantinopol, de a trece armata franceză prin posesiunile otomane, pentru a ataca la Nistru". În pofida asigurărilor iniţiale, cu ocazia semnării Tratatului de la Tilsit de pe 25 iunie-7 iulie 1807 dintre Rusia şi Franţa şi după întâlnirea de la Erfurt dintre Alexnadru I şi Napoleon, ţarul a căpătat în cele din urmă acceptul suveranului francez pentru ocuparea de către Imperiul Ţarist a celor două principate romanesti – Muntenia şi Moldova – în cazul victoriei ruşilor în războiul cu otomanii din 1806-1812.


Cititi si comentati articolul pe portalul PoliteiaWorld

O istorie a Rusofilismului in Romania – Fanariotii rusofili (1)

Constantin Ipsilanti, a domnit în Moldova intre 1799 - 1801, octombrie 1806 - noiembrie 1806 şi in Muntenia din 1802 - 1806. El a mai fost administrator al Munteniei sub ocupaţia rusească: 27 decembrie 1806 - 31 mai 1807 şi 8-28 august 1807. Constantin Ipsilanti fost fiul lui Alexandru Vodă Ipsilanti şi tatăl lui Alexandru Ipsilanti Eteristul. Şi-a început cariera devenind dragoman al Porţii, pe vremea celei de-a doua domnii a tatălui său în Ţara Românească (1769 -1797). Făcând în această calitate numeroase servicii Rusiei şi Angliei, adversarele Franţei, ajunge prin concursul acestora pe tronul Moldovei (1799). Nu se poate menţine mult timp, tocmai din cauza prea accentuatului său rusofilism şi este destituit (1801).

Cititi si comentati articolul pe portalul PoliteiaWorld


O istorie a Rusofilismului in Romania - Războiul ruso-turc din 1806-1812

Războiul a izbucnit în contextul războaielor napoleoniene. Sultanul otoman, încurajat de înfrângerea suferită de ruşi la Austerlitz, a detronat domnitorul Munteniei Constantin Ipsilanti şi pe cel al Moldovei Alexandru Moruzi, amândoi fiind consideraţi rusofili. În acelaşi timp, francezii, aliaţi în acel moment cu Turcia, au ocupat Dalmaţia şi ameninţau cu o eventuală invazie în Moldova şi Muntenia. Pentru a asigura siguranţa frontierelor sudice ale imperiului împotriva unui atac al francezilor, ruşii au mutat o armată cu un efectiv de 40.000 de oameni în Principatele Dunărene. Ca răspuns imediat, turcii au blocat traficul navelor ruseşti prin strâmtori şi au declarat război Rusiei.


La începutul conflictului, ţarul nu s-a grăbit să implice masiv armata rusă împotriva turcilor, de vreme ce armata ţaristă era implicată în luptele din Prusia cu forţele lui Bonaparte. În Muntenia, atacul masiv otoman care viza ocuparea Bucureştiului a fost oprit la Obileşti de Mihail Miloradovici şi cei numai 4.500 de soldaţi (2 iunie 1807). În Armenia, contele Gudovici, comandând un contingent de 7.000 de soldaţi, a reuşit să distrugă puternica armată otomană de peste 20.000 de soldaţi în bătălia de la Arpachai, (18 iunie 1807). În acelaşi timp, flota rusă din Marea Neagră de sub comanda amiralului Dmitri Seniavin a blocat strâmtorile şi a distrus flota otomană în bătăliile Dardanellelor şi Athosului.În 1810, armatele ţariste aflate sub comanda fraţilor Kamenski au atacat şi au distrus forţele otomane din Pazardjik (22 mai). Fortăreaţa de la Silistra a fost izolată, iar garnizoana turcă s-a predat pe 30 mai. Încurajaţi de acest succes, fraţii Kamenski au asediat zece zile mai târziu puternica fortăreaţă de la Şumla. Aici, turcii au respins atacul ruşilor, provocându-le pierderi importante, rezultate la fel de proaste obţinând armata ţaristă şi în cazul asaltului fortăreţei de la Ruse de pe 22 iulie. Fortăreaţa de la Ruse a fost cucerită de ruşi pe 9 septembrie. După ce comandantul rus Kamenski a fost ucis în luptă, noul comandant Mihail Kutuzov a acţionat cu multă prudenţă şi a evacuat Silistra şi s-a retras spre nord.
Manevra înşelătoare a lui Kutuzov l-a determinat pe comandantul otoman Ahmed Paşa să-şi conducă cei 60.000 de oameni într-un atac împotriva ruşilor. Bătălia dintre cele două forţe a avut loc pe 22 iunie 1811 lângă Ruse. Deşi ofensiva turcă a fost respinsă, Kutuzov a hotărât să se retragă în Basarabia. La începutul lunii octombrie, un puternic detaşament rus a traversat în condiţiile unui secret desăvârşit Dunărea şi pe 2 octombrie a atacat în toiul noţii forţele lui Ahmed Paşa. Peste 9.000 de otomani au fost ucişi. Ahmed Paşa a fost învins, predându-se împreună cu forţele sale lui Kutuzov pe 23 noiembrie. Pe 28 mai 1812, Kutuzov a semnat Pacea de la Bucureşti, prin care Imperiul Otoman ceda Basarabia. Tratatul a fost aprobat de ţarul Alexandru I pe 11 iunie 1812, cu doar o zi înainte de declanşarea invadării Rusiei de către armatele napoleoniene.