Memorie Istorică: Ordinul Dragonului 1/2


Ordinul Dragonului (lat. Societas Draconistrarum), un ordin cavaleresc cruciat sub obedienţă religioasă creat de împăratul Sigismund de Luxemburg în 1408, în principal pentru a proteja creştinătatea de ameninţarea otomană. Printre membrii acestui ordin cavaleresc s-au numărat mai mulţi Bani ai Severinului şi Vlad al II-lea Dracul (tatal lui Vlad Ţepeş), înnobilat în 1431 la Nürenberg de către Sigismund de Luxemburg. La 12 decembrie 1408 este instituit în numele lui Isus Cristos, Ordinul religios cavaleresc al Dragonului care numără în Primul cerc un număr fix de 24 de cavaleri. Sigismund de Luxemburg va fi Maestru magnificus, fiind la rândul lui înconjurat de un număr de cinci cavaleri consilieri care vor purta gradul de Mareşali. Al Doilea cerc, cel al Scutierilor cavalerilor din Primul cerc, nu are un număr fix de cavaleri. Întreaga suprafaţă geografică a regatului Ungariei va fi împărţită simbolic şi tactic în "cercuri" de apărare asemănătoare imaginii heraldice a Ordinului Dragonului, cetatea Severinului şi banatul adiacent făcând parte din primul cerc cruciat de apărare, adică cel mai expus atacurilor. Dintre Banii Severinului care au făcut parte dintre Cavalerii Ordinului pot fi amintiţi unii dintre cei mai buni generali ai regelui Sigismund: Nicolae Perényi, Pipo de Ozora şi Tallóci Francisc.
În anul 1432, la numai un an de la înnobilare, contrar statutului creştin al Ordinului care avea ca scop protejarea creştinătăţii de păgâni, în speţă de ameninţarea otomană, Vlad i-a condus personal pe turcii care au asediat şi incendiat Cetatea Severinului, fiind ucişi toţi cavalerii teutoni din cetate, şi tot în 1432 în fruntea aceloraşi turci, folosindu-se prin viclenie de titlul de cavaler, a ordonat deschiderea porţilor Cetăţii Caransebeşului care, ascultând ordinul, va fi incendiată şi jefuită de aceiaşi turci conduşi de Vlad la fel ca întregul sud al Transilvaniei.

Patronii spirituali ai Dragonului sunt Sfântul Gheorghe, Sfântul Arhanghel Mihail şi Sfânta Margareta. Dragonul Ordinului este reprezentat cu bucla cozii încolăcindu-se în jurul gâtului, simbolul puterii de sacrificare a propriei vieţi.

Deşi rămâne curios motivul alegerii imaginii Dragonului care în heraldica creştină tradiţională este asociat puterii malefice învinse de Sfântul Gheorghe, Heraldica Ordinului Dragonului reprezintă simbolic sufletul unui cavaler dându-şi viaţa pentru a salva un alt suflet, în imaginea forţei impresionante pe care o oferă în jertfa de sine. Pe medalia de luptă, Dragonul este de culoare verde; bucla cozii încolăcită în jurul gâtului este de culoare verde aurie; pe spatele Dragonului, pe o bandă albă, simbol al sângelui scurs în jertfirea de sine, este trasată o cruce roşie asemănătoare steagului alb cruciat al victoriei lui Cristos asupra morţii după Înviere; deasupra Dragonului este înfăţişată o altă Cruce, aurie, înconjurată de flăcări, Cruce pe care sunt scrise cuvintele: Q[UAM] Misericors EST DEUS Iustus PATIENT. Pentru primii 24 Cavaleri din primul Cerc, Dragonul este înfăţişat sub simbolul Crucii înflăcărate, în vreme ce pentru ceilalţi Cavaleri, Dragonul este reprezentat fără Crucea inscripţionată în latină.

Bibliografie:
Florescu and McNally, Dracula, Prince of Many Faces. Boston: Little Brown, 1989.  pp. 40-2.
Boulton, The Knights of the Crown, Boydell Press, 2000.  p. 349.