O istorie a Poloniei 4/6 § B

Uniunea polono-lituaniană 2/2 "Libertatea de Aur"

Doctrina politică a Federaţiei celor două naţiuni era: statul nostru este o republică sub preşedinţia regelui. Cancelarul Jan Zamoyski a rezumat această doctrină când a spus: "Rex regnat et non gubernat" ("Regele domneşte dar nu guvernează"). Federaţia avea un palament, Seimul, ca şi un Senat şi un rege ales. Regele a fost obligat să respecte drepturile cetăţeneşti specificate în Aticolele Henriciene ca şi în pacta conventa negociate în momentul alegerilor.

Puterea monarhului era limitată în favoarea clasei nobililor. Fiecare nou nou rege trebuia să fie de acord cu "Articolele Henriciene", care erau baza sistemmului politic polonez, (care includea garanţii nemaiîntâlnite pentru libertăţile religioase). De-a lungul timpului, "Articolele Henriciene" au fost unite în "pacta conventa", angajamente specifice pe care şi le lua regele ales. Din momentul alegerii, regele era efectiv partenerul aristocraţiei şi era permanent supervizat de senatori.

O istorie a Poloniei 4/6 § A


Uniunea polono-lituaniană 1/2

Crearea federaţiei prin Uniunea de la Lublin din 1569 a fost una dintre realizările de seamă a ultimului rege din dinastia Jagiellon, Sigismund al II-lea Augustus. Decesul său din 1572 a fost urmat de o perioadă de trei ani de interregnum în timpul căreia s-a făct anumite modificări constituţionale, care au crescut puterea aristocraţiei (şleahta) şi a pus bazele unei monarhii elective. Uniunea polono-lituaniană (“Republica celor două naţiuni”) a fost o federaţie monarhică care a fost formată în 1569 de Regatul Poloniei şi Marele Ducat al Lituaniei şi a existat până la ultima împărţire a Polonie din 1795. Statul federal stăpânea nu numai teritoriile care sunt acum parţi ale Poloniei şi Lituaniei, dar şi întegul teritoriu al Belarusului şi părti din Ucraina şi Letonia, ca şi teritoriul vestic rusesc care astăzi este regiunea Smolensk. La început, cele două limbi oficiale erau limba poloneză (în Regatul Poloniei) şi limba ruteană (în Marele Ducat al Lituaniei, locuit în majoritate de ruteni). Mai târziu, singura limbă oficială a rămas limba poloneză.

O istorie a Poloniei 3/6 § B

Bătălia de la Grunwald 2/2

Armatele s-au aşezat pe poziţii în imprejurimile Grunwald in zori zilei. La prânz, forţele lituaniene un declanşat un asalt violent asupra flancului stâng teutonic de lângă satul Tannenberg (Stębark). Cavaleria uşoară lituaniană a fost sprijinită de atacul câtorva steaguri polonezi de cavalerie grea pe flancul drept al teutonilor. Cavaleria grea teutonă a contraatacat pe ambele flancuri şi a început o luptă feroce.

După mai mult de o oră, cavaleria uşoară lituaniană au efectuat o manevră înşelătoare de retragere spre mlaşinile şi pădurile din spatele poziţiilor de pornire. Această manevră era folosită deseori de mongolii cu care lituanienii se confruntau în estul Marelui Ducat. Vytautas, care câştigase o vastă experienţă în luptele cu mongolii, a folosit această stratagemă la Grunwald. Pe câmpul de luptă, pe flancul lituanian, au rămas numai trei steaguri din Smolensk sub comanda lui Semen Lingwen, fratele regelui Jagiełło şi vărul lui Vytautas cel Mare. Unul dintre steaguri a fost complet distrus în luptă, în vreme ce restul au reuşit, cu ajutorul rezervelor poloneze de husari, să spargă liniile teutone şi să se retragă spre liniile poloneze.